Haikuul zilei -- 2 februarie 2018

papucul doamnei
scai după o urzică -
tună din senin

(Petruța Ionescu)

        Văzîndu-l așa, finalizat, ai putea spune că poemul pare de o simplitate la îndemîna oricui. Neîndoielnic că multe dintre formulările excelente intrate în compoziția unui poem bun sînt parțial rodul întîmplării, dar al uneia care, deși lucrează inconștient, este efectul unei îndelungi experiențe acumulate anterior. Și poate al unui travaliu serios și intens asupra textului în cauză.

Concentrarea formulării oferă totdeauna șansa unor omisiuni grăitoare. Scai scurtează expresia, extrem de plastică, a se ține scai de, iar înlocuirea prepoziției de cu după, dă formulării o nuanță neașteptată: agățarea scaiului sugerînd agățatul femeilor, umbletul după fuste. Sensul derapează și devine tîlc. Fabula e gata. Evident, papucul doamnei (floare elegantă din familia orhideelor, beneficiind și de o legendă locală) sugerează umbletul afemeiat: i s-ar fi aprins călcîiele dup-o urzică. Mezalianța dintre o plantă selectă, cultivată-n grădină, și una vulgară, crescută pe șanț, face deja deliciul galeriei. Dacă însă nu considerăm că papucul (masculin) umblă singur și că, de fapt, în el se află realmente piciorușul unei doamne, combinația cu urzica (feminină și ea) devine una de-a dreptul picant-lesbiană, pentru unii prea libertină, pentru alții (mai democrați) doar emancipată.

Completînd elipsele (verbală, de context și de situație) am ajuns la un tîlc hîtru colportat de o țesătură aluzivă consistentă. Putem da acum un înțeles generos ultimului vers. Tună din senin poate fi, în primă instanță, doar acompaniamentul firesc al unei zile de primăvară tîrzie în care, fără nicio grijă, am contemplat natura. Dacă însă derapăm de la notația constatativă a faptului real, tunetul poate comenta șugubăț prima parte a poemului ca o neașteptată și fericită reușită a îmbinării cuvintelor și tîlcurilor de mai sus: a tunat și le-a adunat. Ca și pe eroinele fabulei.