mireasma ierbii -
un fluture coboară
pe lama coasei
(Lavana Kray)
Un
haiku nu are nevoie de un titlu, dar comentîndu-l îmi permit licența de a-i da
unul – candoarea sedusă de jocul cu moartea. Ceea ce sare, cred, și în ochii
unui cititor care n-a mai întîlnit acest gen de poem este simplitatea necăutată
a textului și evocarea fățișă a două imagini care compun simultan un tablou
estival și o alegorie desăvîrșită. Fățișă și totodată discretă, fără comentarii
de prisos.
Cuvintele
și îmbinarea lor sînt atît de simple încît (poate cu mici retușuri) ar putea fi
traduse automat în orice limbă. Sînt modeste și volatile pînă la a se
transfigura cu totul în imaginea care devine un desen în tuș sau o stampă
japoneză.
Este
neîndoielnic că elementele compoziției, fără a minimaliza scena organică în
care sînt încadrate, au fost alese pentru simbolismul lor. Fluturele, în zborul
său zig-zagat-flușturatec, coboară pe lama coasei sedus de aroma tuturor
ierburilor culcate la pămînt de coasă. Asta vedem și, subit, totul alunecă în fabulă.
Parfumul este tentație și ispită, fluturele gingășie periclitată, lama coasei
însemn și instrument al morții. Dar poate, într-un joc de-a Don Juan, fluturele
a mizat pe performanța coasei de a da pe spate toate ierburile.
Imaginea
te fascinează, te cucerește. Nu-ți mai poți desprinde nici ochii, nici mintea
de la ea. Iar sufletul ți se umple de mireasma fragilă a ierbii și de ciudata
preferință a fluturelui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu