miercuri, 31 ianuarie 2018

Haikuul zilei -- 31 ianuarie 2018


tăceri sonore -
sunetul ploii închis
într-un țurțure


(Giannis Kourtis)


        O surpriză extrem de plăcută ca un nou venit să aibă un poem pe primul loc după doar cîteva etape. Și, citind poemul, nu e deloc de mirare. Deși este evidentă metaforizarea, ea nu numai că nu este supărătoare sau gratuită, ci lucrează cu succes la construirea înțelesului poemului.

        Un țurțure este simultan rezultatul prelingerii răbdătoare a apei și al picurării intermitente. Este îngheț și dezgheț într-una, întruna. Deși par doar două definiții lapidar-lirice, cele două părți au alura unor formulări specifice haiku-ului.

        Prima parte este un oximoron, o expresie paradoxală a tensiunii cuprinse în esența țurțurelui, ploaie condensată, gata să se pornească oricînd din nou. Tăcerea lui cristalină este doar o surdinizare provizorie, o întîrziere, o amînare a picurării care pe moment prelungește țurțurele. Expresia românească a stării de țurțure este aceasta – stă să pice. Și cititorul simte această tensiune.

        Partea a doua reia ideea primeia într-o formulă mai extinsă. Sunetul ploii închis este și de data asta o metaforă, dar surprinde totodată cu exactitudine această sechestrare temporară, gata oricînd să-și suspende rigoarea.

        Tot farmecul poemului constă în transfigurarea unui obiect mai degrabă vizibil într-unul cu latențe pronunțat auditive. Rezultatul fiind obținerea unei tăceri vibrante.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu