sâmbătă, 16 decembrie 2017

Haikuul zilei -- 16 decembrie 2017


Zăpadă de-o zi – 
din ce în ce gunoiul 
din nou deasupra 

(Corneliu Traian Atanasiu)


Merită să adaug alte poeme referitoare la fascinația primei zăpezi.

alb fără păcat –
crengile se apleacă
pînă la pămînt

Corneliu Traian Atanasiu

        Fără experiența repetată an de an a zăpezii imaculate care acoperă și copleșește totul, fără contemplarea tăcută și recunoscătoare a liniștii așternute peste o lume care nu mai părea să o merite, fără meditația la sensurile trăirilor care se urzesc din ceea ce simți în fața peisajului fără pată, n-aș fi fost tentat să urmăresc, avînd impresia că nu-i voi da de capăt, și să șlefuiesc acest poem timp de două săptămîni.

        Dar nici fără aceste două poeme pe care mi le-am amintit pe parcursul căutărilor:

prima zăpadă - / toate murdăriile / acoperite (Cornelia Conta)
acoperite / toate datoriile - / ascult cum ninge (Cristina Oprea)

nu aș fi reușit să surprind acea trăire a detașării pline de recunoștință de toate cele.

        Prima idee a fost aceea de a da pondere amplorii omătului coborît din cer. Și pentru asta aveam la îndemînă pilda crengilor pe care neaua se așeza generos îndoindu-le. Copleșindu-le. Ele se plecau elastic, dar se puteau și rupe. Recurgînd la o expresie familiară – pînă la pămînt - am ascuns, lăsînd-o doar subînțeleasă, eventualitatea frîngerii, aducînd totodată în prim plan un superlativ al îndoirii. Am preferat această aluzia la plecăciune. Spunînd crengile se apleacă / pînă la pămînt, surpindeam un gest firesc și obiectiv de smerenie față de pogorîrea zăpezilor. Copleșirea devenea o împovărare și, în alt plan, o revărsare covîrșitoare de emoție liber consimțită, plină de recunoștință.


        Gestul pios mărturisind gratitudinea era rezolvat. Exista însă și o elipsă: neaua, omătul, zăpada, care provoca totul, nu apărea în scenă. Era prezent doar efectul ei covîrșitor. Eram liber să renunț la a o numi în mod expres. O puteam evoca, printr-o metonimie, amintind doar o trăsătura a ei cea mai expresivă, aceea care ne impresionează și ne farmecă cel mai mult – albul. Și care sugerează puritatea. Elipsa se păstra și cuvîntul ales se preta mai bine la a face un apropo la pogorîrea pe pămînt a unui duh al curățeniei – alb fără păcat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu