Zăpadă de-o zi –
din ce în
ce gunoiul
din nou deasupra
(Corneliu Traian Atanasiu)
Merită să adaug alte poeme referitoare la fascinația primei zăpezi.
alb fără păcat –
crengile se apleacă
pînă la pămînt
Corneliu
Traian Atanasiu
Fără
experiența repetată an de an a zăpezii imaculate care acoperă și copleșește
totul, fără contemplarea tăcută și recunoscătoare a liniștii așternute peste o
lume care nu mai părea să o merite, fără meditația la sensurile trăirilor care
se urzesc din ceea ce simți în fața peisajului fără pată, n-aș fi fost tentat
să urmăresc, avînd impresia că nu-i voi da de capăt, și să șlefuiesc acest poem
timp de două săptămîni.
Dar nici
fără aceste două poeme pe care mi le-am amintit pe parcursul căutărilor:
prima zăpadă - / toate murdăriile / acoperite (Cornelia Conta)
acoperite / toate datoriile - / ascult cum ninge (Cristina Oprea)
nu aș fi reușit să surprind acea trăire a detașării pline
de recunoștință de toate cele.
Prima idee a
fost aceea de a da pondere amplorii omătului coborît din cer. Și pentru asta
aveam la îndemînă pilda crengilor pe care neaua se așeza generos îndoindu-le.
Copleșindu-le. Ele se plecau elastic, dar se puteau și rupe. Recurgînd la o
expresie familiară – pînă la pămînt -
am ascuns, lăsînd-o doar subînțeleasă, eventualitatea frîngerii, aducînd
totodată în prim plan un superlativ al îndoirii. Am preferat această aluzia la
plecăciune. Spunînd crengile se apleacă / pînă la pămînt, surpindeam
un gest firesc și obiectiv de smerenie față de pogorîrea zăpezilor. Copleșirea
devenea o împovărare și, în alt plan, o revărsare covîrșitoare de emoție liber
consimțită, plină de recunoștință.
Gestul pios
mărturisind gratitudinea era rezolvat. Exista însă și o elipsă: neaua, omătul,
zăpada, care provoca totul, nu apărea în scenă. Era prezent doar efectul ei
covîrșitor. Eram liber să renunț la a o numi în mod expres. O puteam evoca,
printr-o metonimie, amintind doar o trăsătura a ei cea mai expresivă, aceea
care ne impresionează și ne farmecă cel mai mult – albul. Și care sugerează puritatea. Elipsa se păstra și cuvîntul
ales se preta mai bine la a face un apropo la pogorîrea pe pămînt a unui duh al
curățeniei – alb fără păcat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu