cais
înflorit -
răzuind noaptea de pe
ceaunul de
tuci
(Cezar-Florin Ciobîcă)
Poemul excelează prin simplitate. Prin
eleganța formulării, naturalețea și lejeritatea spunerii. Fluența ne abate
oarecum atenția de la sensul celor spuse. Imediat ce sîntem însă un pic mai
vigilenți, observăm că gerunziul răzuind
introduce o acțiune echivocă, lipsită de certitudinea unui agent bine precizat.
Cine să fie actantul?
Și mai atenți, sesizăm paradoxul:
răzuirea nu se petrece, cum am fi tentați să credem, noaptea și nu funinginea
întărită, negreala, zgura este răzuită de pe ceaun ci chiar noaptea. Eleganța dintîi a poemului,
care ne trimitea pe o pistă lejeră dar falsă, devine acum subtilitate
provocatoare. Neîndoielnic, ni se propune un agent mai puțin ortodox – caisul înflorit. Întreg poemul intră în
derapaj. Imaginile și obiectele fruste – caisul
și ceaunul de tuci – se
transfigurează. Personajelor din fabula vizuală închipuirea le caută
corespondente care să facă față unei viziuni. Înflorirea, desprimăvărarea,
lumina cea nouă a florilor de cais ne desprind din obsesia tuciului neguros în
care mestecam mămăliga cea de toate zilele și ne redau unei vieți deschise spre
miracolul lumii. Ne răzuie albeața de pe ochii încețoșați de presantele și
importantele treburi domestice.
Dacă avem o sprinteneală suplimentară a
închipuirii, putem vedea, în final, ceaunul morocănos de tuci acoperit cu o
spumă neagră, pe care un aparat de ras Gilette Fusion Power cu mii de flori de
cais (pe post de lame de ras) o îndepărtează ușor și elegant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu